Una dintre armele cele mai perfide ale Satanei este îndreptată spre distrugerea Bisericii Ortodoxe Române care a avut șansa unor ierarhi care să o ferească de ce i s-a întâmplat catolicismului la Conciliul Vatican 2, adică penetrarea cu evrei travestiți în ierarhi catolici, în gestionarea averii Vaticanului de către banca Rothschild care îi dictează nu numai alegerea papilor, dar îi dictează și politica religioasă – au schimbat niște canoane – anulându-i forța de coeziune și în ultimă instanță credibilitatea.
Ortodoxismul – care ne reprezintă de la etnogeneza noastră, el este identic cu conștiința noastră spirituală – trebuie apărat, trebuie apărat de cei care beneficiază de această adevărată credință creștină, adică de enoriași.
Singura instituție fundamentală care a mai rămas neviciată de politicianism, Biserica Națională, nu numai că se apără pe ea, ne apără pe noi de această ofensivă distructivă a satanei.
Noua Eră deja și-a pus un guvern mondial. Noua Eră are o strategie. Noua Eră și-a formulat programul satanic – program satanic, repet de 10 ori! Pentru că concetățenii mei sunt foarte străini – mi-am dat seama din întâlnirile publice, – sunt absolut străini de uneltele satanice actuale care le violentează viața intimă și încearcă să îi întoarcă la animalitate. Ce propovăduiesc: opun întregii civilizații cristice – care de la sălbăticia evului mediu a adus-o la nivelul actual de civilizație și de cultură – aceste perfide și agravante, dezumanizante metode de reeducare în spațiul acesta al noii ere.
Punctul meu de vedere nu este teologic – mă repet obositor – este militar! Se referă la războiul atipic declarat creștinismului. Am văzut în episoadele anterioare cum a înțeles prea-catolicului papă Ioan Paul al 2-lea să-l pună în practică. Este treaba catolicilor cum îl înțeleg, și cum folosesc ecumenismul.
În volumul meu, Francmasoneria pro și contra – Editura Paco – București 2013, la pagina 338, capitolul referitor la raportul ortodoxism – ecumenism, am o dedicație pe care o citez: „Acest capitol se dedică memoriei mitropolitului cărturar dr. Antonie Plămădeală poposit duhovnicește la Grădiștea de pe Argeș întru mărturisirea adevărurilor fundamentale ale ortodoxismului românesc.”
Mitropolitul a fost, cred două decenii, șeful delegației bisericii ortodoxe române la consiliile europene și mondiale având ca temă ecumenismul, descifrând subtextul dezintegrator care era folosit ca armă atipică, își încheie misiunea notând: „ecumenismul a ajuns pe mâna grădinăreselor și florăreselor” – desigur o metaforă, grădinăresele și florăresele fiind de fapt agenții dezintegratori ai ocultei anti-creștine. Să ne lămurească mitropolitul care scrie: „ecumenismul, de la oikumene (lumea) urmărește să readucă lumea creștină la aceeași credință și la aceleași forme de exprimare a credinței pentru ca în felul acesta, creștinii de pretutindeni să fie una, iar expresia acestei unități, Biserica, să fie de asemenea una”. Deci, în înțelesul practic al termenului de ecumenism este acțiunea de a uni toate bisericile creștine într-o singura biserică, bineînțeles cu un singur cap. „Ecumenismul este o adunare de adevăruri care nu dau la total un adevăr” – mai afirmă Mitropolitul Antonie. Deci toate adevărurile pe care le vehiculează teologii la aceste mari consilii ecumenice, nu dau un adevăr pentru că nu pot da un adevăr, fiecare trăgând ba la stânga, ba la dreapta.
Documentarea mea, înschițează următorul tablou al zisului ecumenism: o pălăvrăgeală savantă și diplomatică la nivel înalt, pusă la cale de ocultă, pentru a învrăjbi bisericile, cultele, sectele, niciunfel de organizație creștină nedorind să-și piardă independența. Iar șefii acestora [nedorind] să devină subalternii altora. La acest nivel, ecumenismul, este tratat cu diplomație, respectuoasă, de cei care le resping. De aici își recrutează oculta oportuniștii care devin ecumeniști contra simbrie: tronuri, mitre, cârtițe slujind una biserică viitoare, a globalizării: Biserica Noii Ere, care îl va întroniza pe noul Mesia.
Înaltele valori ale ortodoxiei nu fac concesii de niciun fel apărând ferm credința pe care o slujesc. Exemplific în spațiul ortodoxiei românești și grecești, cele ruși și bulgare fiindu-mi străine. Regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania, alt mare cărturar al bisericii noastre, în Pastorala de Paști 2005, pastorală – care nu afirm dar sugerez, l-a costat viața – , citez: “Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate. Isprava lui cea mai mare este aceea că dintr-o singură Biserică a făcut mai multe, iar din mai multe a făcut o puzderie. Și continuă să o facă prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu. Se adaptează ușor, și-a rafinat metodele, lucrează la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. E un iscusit importator de religie oferind-o concurențială pe piața bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog frățesc. Dacă îl refuzi sau dacă te aperi, te pomenești intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.
Hai să vedem la greci: Mitropolitul Serafim de Pireu. În articolul despre manifestările interreligioase ale ecumenismului sincretist sub pretextul păcii: „Cum poți să te rogi împreună cu ticăloșii rabini ai evreimsului care au transformat credința în dumnezeul Vechiului Testament în luciferism și în satanolatrie, introducând în iudaism cabalismul și talmudismul care cu încăpățânare și îndărătnicie hulesc pe Neaprihănitul Fiu al lui Dumnezeu întrupat, așteptând ca fals mesia al lor pe Antihrist ce va să vină. Cum să poți să te rogi împreună cu comunitatea protestantă post reformată din Olanda, al cărei preot paroh Klass Hendrikse a scris cartea cu titlul „Crezând într-un Dumnezeu inexistent”. Mitropolitul Sefarim îl pomenește și pe Kir Daniel, Preafericitul Patriarh al României, participant la aceste incriminate rugăciuni comune, false, oportuniste. Am consemnat opinii ale unor înalți prelați, mai diplomatice.
Să ascultăm opinii venite de la baza orânduirii bisericești: călugării. Pr. Iustin Pârvu: „avem datoria de a vădi rătăcirile conducătorilor bisericești, de a vădi pericolul ecumenist.” Mărturisesc că din documentarea pe temă, am găsit pe arhimanditrul grec Haralambie Vasilopoulos și volumul său „Ecumenismul fără mască” apărut clandestin. Un soldat dârz al ortodoxismului, fără menajamente diplomatice, care definește ecumenismul clar, așa cum clar a avut pe cătarea armei inamicul patriei sale în războiul greco-italian. Scrie arhimanditrul deloc agreat de unele oficialități bisericești. Să fim atenți, citez: „ecumenismul este o mișcare mondială a sionismului internațional care are ca unic scop cucerirea politică și religioasă a lumii”. Sau: “Biserica lui Hristos este supusă prin ecumenism, unui atat concentrat din partea unor dușmani neînduplecați și vicleni, aflați în centrale de comandă nevăzute. Este război!”.